Tăcere...

Tăcere, din beția ta să-mi dai cuvinte
Să le-mpletesc tăcând în părul ei bălai
Tăcere, lasă răutatea prin morminte
Și taci tăcerea mea, liliac nebun de mai.

Visare, tu îmbată-mă în zori cu stele,
Beției de tăcere să nu dai cumva trezie,
Doar pune la potcoavele de mânz caiele
Să zbor pe el în cer, să-i scriu o poezie.

Iubire, tu învață-mă să uit ce a trecut,
Și dă-mi sărutul ei ce leac îi e durerii,
Nu vreau să știu că totul e pierdut
Când beat mă aflu în cavernele tăcerii.

Mai zi-mi un vers, mai fii o clipa muză,
Și arta de a fi poet mi-o fă deplină,
Mai fierbe-mă de dor in jar de spuză
Și răcorește-mă în privirea ta senină.

Tăcere, taci acum, vreau s-o aud,
Și Făt Frumos mă face tu, Visare,
Iubire lasă-mă pe țărmul mării nud,
Cu sângele curgând în zori din Soare.