Apus

La ce mi-ar folosi privirea azi să îmi îndrept
Spre ceru-nsângerat ce încă o zi apune,
De nu adorm iubita mea cu o zi mai înțelept
Și-n urma-mi nu e nimeni gânduri să adune?!

Adesea sunt prea multe vorbe, alteori tăceri
Aș vrea să stiu cănd trebuie să tac și să ascult
Aș vrea acum să-mi izvorăști iubita mea din ieri
Și să-mi aduci, din azi, pe mâine vesel cu tumult.

Asemeni Soarelui, iubitul tău cel ideal nu pleacă,
IÎți dă numai răgaz de dor mergând în depărtare,
Iubindu-te nu va lăsa mai mult de-o zi să treacă
Până ce-n bratele-ți, mustind de rouă, iar răsare.

Nu sunt perfect și martori sunt, eu cred, o mie
De m-ar cunoaște mult mai mulți, ar fi mai mulți
Perfecta-i poate doar aceasta înrimată poezie.
Perfecta ești doar tu iubita mea, când mă asculți.