Mă-ntreb de ştii iubito cât eşti de frumoasă,
De ştii cum mă îmbeţi mereu cu-a ta
unicitate,
De ştii cum mă îmi dezlegi destinul,
sfoară roasă
Şi fiecare vis transformi, zâmbind, în realitate.
Mă-ntreb de timp în viaţa asta voi
avea destul
Prin lume să mă plimb ca un păun de
înfoiat,
Pe străzi să umblu numai beat mereu,
fudul,
În închisoare să mă închidă atunci
un magistrat.
Întreaga ordine a lumii să sfidez
plin de tupeu
Şi să trimit la dracu', pentru tine,
lumea-ntreagă
Să fiu iubită mea şi cerşetor la uşa
ta şi zeu
Să scriu cu degetul pe-omatul alb cât eşti dragă.
Mă-ntreb acum de mi-ai putea lăsa în
custodie
Întreaga fericire ce aduc scriind
acum un rând
Mă-ntreb de-ai accepta să te
transform în poezie
Şi-a mea minune să nu-mi ieşi pe
veci din gând.
Mă-ntreb de mă aştepţi târziu să mă
întorc acasă
Să vrei sa sti ceva, să îţi răspund şi
să zâmbesc.
Apoi mă-ntreb de ţi-ar plăcea să-mi
fii mireasa
Şi-aş învăţa atunci pentru o viaţă
cum să te iubesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu