Lumina mea

De când te-am întâlnit mi-ai devenit lumină,
Și prin fotonii tăi eu am trăit atâtea revelații,
Doar te privesc tăcut când noaptea e senină

Tu drumu-mi luminezi prin zodiac și constelații.

În nopți cu ceața simt miros sărat de mare,
Stau la tavernă-n port și beau un vin amar,
Ești talisman de-argint depresiilor viitoare,
Lumina ta îmi e în noaptea deznădejdii far.

Când țipă vulturii in cer lumina-ți e albastră
Ce mic mă simt privind cu sete spre zenit,
Pătrund hoțeste-n vis albastru prin fereastră
Mă tem atunci, sunt muritor, ești cerul infinit.

In seri de sfinți păgâni dansezi ca o nebună,
Și pași usori îți porți peste ascunsele ulcioare
Asemeni ielelor te-mbraci cu razele de Lună,
Și-apoi în zori te-mbraci cu roua și cu Soare.

Acum, de mă gândesc, ți-oi spune cu mirare
Că cel mai mult iubesc lumina-ți pe hărtie,
Esti candela din geam în nopți de așteptare
Eu te aștept să vii și tu astepți această poezie.