Iubita mea în patu-ţi ca o umbră mă strecor,
Mirosi îmbătător, ca-n mai căţărătorii trandafiri
Mă scutur de petale, în brate-ţi
vreau să mor
Şi plâng când regăsim din vis
trecutele iubiri.
Erai frumoasă ca o zână într-un
vechi castel
Priveam cu desfatare-n suflet mersul
tău mlădiu
Eram pe-atunci iubita mea
rătăcitorul menestrel
Şi te cantam pe tine minunată oază
în pustiu!
Nu întrebăm pe-atunci iubirea de
mi-e justă,
Doar tinereţea îmi pierdeam năuc la o băută
Ori rătăceam cu calul meu cel murg
în pusta
Dar fericit eram la foc, cântându-ți din lăută.
Eram războinic fără milă o zi în
alta doar copil,
Mă aseazam cu moartea şi cu viaţa la
o masă,
Purtam armura de oţel şi asta mă
făcea fragil
Şi nu aveam, până să te cunosc pe
tine, casa!
Acum în patul plin de trandafiri
pătrund hoţeşte
Timid ca primul fulg ce-aduce iarăşi
albă iarna
Cuvinte-n seara asta îţi spune acela
ce iubeşte
Şi versurile, ca şi fulgii iernii-or
să te cearnă!
E vremea de pe drumul rătăcit al
vieţii să adun
Toţi paşii ce am pășit atunci când
nu ştiam de tine
E timpul meu povestea de iubire să
îmi spun
Când mă strecor hoţeşte pe sub bolţi
de stele pline.
E timp iubita mea să intri în mătase
dar la somn
Ascultă dragă mea cum lumea-ntreagă
astăzi tace.
În zori voi călări sub geamul tău, un falnic unicorn,
Da-n seara asta draga mea hai să
dormim în pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu