Betie...Alchimie....

 Iubito, oare-n seara asta îmi auzi chemarea,

 În seara asta vei veni plutind pe insomnie

 Și oare știi iubito că ești sinonimă cu visarea

 Și că pe lume-ai apărut prin tainică alchimie?!

 Și știi tu oare seara asta-n suflet cât e de senină,

 Că cerul îmi zâmbește plin de stele numai mie

 Când văd că strălucești iubita mea ca Luna plină

 Cu însuși Dumenezeu mă duc să facem o beție.

 Să sorb avid din dulcele nectar al vieții-eterne

 Să sorb ambozia sărutului acelei ce-o iubesc

 Şi când pe tot ce-a fost, zăpada iernii s-o aşterne

 Doar ochii tăi şi Luna plină-n noapte să zăresc!

 Hai vino să petrecem, seara asta-i încă la-nceput

 Şi vinul nobil, roşu te îmbie să îl bei din aurit potir

 Hai vino şi ascultă noaptea, eu te ascult tăcut

 Şi ţin în inimă, ca vinul roşu, un boboc de trandafir.

 Dar tu nu vei veni deloc, voi merge singur la culcare

 Şi-n lipsa ta voi face vinului şi Lunii pline plecăciune,

 De bun venit singurătăţii înc-o seară fac urare

 Şi mă îmbăt dar nu cu vin, mă-mbăt cu amărăciune!!