Iubita mea să-mi spui în seara asta mie
Pe lumea asta ce-ţi doreşti mai
mult,
Să îți vorbesc de dragoste o
veşnicie
Sau să-mi îmi spui un basm şi să
ascult?!
Ori îţi doreşti să bei din apa rece
a vieţii
Să-ţi dăruiesc iubito o grădină cu
fântâna
Sau vrei să îţi aduc în palme roua
dimineţii
Să nu fii niciodată dragă mea
bătrâna?!
Sau buzele cu drag ai vrea să îţi
sărut
Şi buzele-mi crăpate să le ung cu
miere
Sau viaţa tu ai vrea să iei de
la-nceput
Şi să-ţi aduc în fiecare noapte
mângâiere?!
Sau ţi-ai dori pe plajă goală-n
răsărit
Să-mi fi mireasa albă ca a mării
spume
Sau ţi-ar plăcea să-ţi fiu mereu
iubit
Apoi să fim pierduţi la margine de
lume?!
N-am întrebat de ţi-ar plăcea în
munţi
Privirea să îţi pierzi prin văi
adanaci.
Din norii albi de-ai vrea să facem punţi
Uşori să fim iubita mea ca nişte
prunci.
Şi toate astea ştiu că ţi-ar plăcea
să fie
Şi toate ţi-ar aduce-n ceas de seara
bucurie
Şi ţi-ar plăcea apoi să-ţi scriu cu
măiestrie
În seri de iarnă lungi, iubita mea,
o poezie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu