Timp

 De aş putea i-ar cere numai timp lui Dumnezeu

 Aş vrea să nu mai număr niciodată ora călătoare

 I-aş cere din eternitate să îmi dea un timp al meu

 Şi visele n-aş mai lăsa atunci în zări să zboare.

 I-aş cere să îngheţe în clepsidra vieţii auriu nisip

 Şi geamul ei să îl transforme cu un suflu-n gheaţă

 Să îţi privesc o oră întreagă aş vrea perfectu-ţi chip

 Şi ora aceea l-aş ruga să ţină, de se poate, o viaţă.

 I-ar cere orologiile lumii preţ de-o oră să oprească

 Să înceteze pentru o oră şi războaie crunte şi orori

 O oră de iubire, lumii-ntregi iubita mea să dăruiască,

 O oră de ninsoare abundentă peste lume doar cu flori.

 Şi timpu-acela de-aş avea aş împărţi iubita mea cu tine

 Din vieţile îndrăgostite aş încropi pe loc o albă veşnicie

 Şi ne-am scălda în băile de lacrimi din iubire curse, pline.

 Vei ştii asa că timpul muritor se toarce în etern în poezie