Pornesc iubita mea spre stele-n zbor,
Distanţa lor în ani lumină de măsor,
Nu mi-ar ajunge ața înşirata pe
mosor,
Sunt ani lumină....simt că mor de
dor.
Ca râul printre pietre aş vrea
s-apuc,
Spre o cascadă răcoroasă să mă duc,
Dar dragă mea în apă rece sunt caduc,
Când simt de dorul tău cum mă usuc.
Aş vrea să am iubita mea acum
răcoare
Şi mângâiat gingaş să fiu de-o
boare,
Aş vrea în codrii, sufetul să las să
zboare
Dar fără tine mor de dor şi-s ars de
soare.
Aş vrea în veci ca tânăr şi puternic
să rămân,
Şi moartea cât aş vrea iubita mea
s-amân,
Să fiu ca un copil şi-n cântec să
mă-ngân
Dar mor de dorul tău şi sunt aşa
bătrân!
Aş vrea să fiu pe câmp de flori o
albă frezie
Miros suav să-ţi dau iubita mea de
fantezie
Să scriu din inima cu tremurat, cu
frenezie
Dar mor de dor şi n-am decât aceasta
poezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu