UNA HIRUNDO NON FACIT VER

Una hirundo non facit ver.

De acord, tocmai de aceea sunt mereu două și zboară în tandem??!!

        Am pierdut mare parte din viața încercând să definesc ce este viața, încercând să aflu de are un sens universal, ori poate unul ocult din cine știe ce mistică. Am căutat sens vieții, privind natura, citind, căutând iubirea, știind că dacă există un drum ascuns către fericire Dumnezeu nu îl putea face cunoscut decât prin ochii de femeie. Am căutat, uneori neglijent și nepăsător, eram însetat de vin și beam vinul din taverne, eram însetat de sânge și așteptam pumnii care să mă lovească, să mă facă să gust din propriu sânge. Acum mă întreb de ce oamenii caută atât de avizi informația, caută un sens ascuns în fiecare fapt banal, de ce nu le ajunge simpla realitate, trăiesc și gata, nimic mai mult, nimic în plus sau în minus....trăiesc numai. De fapt un mare înțelept mi-a spus că dacă și-ar putea privi în ochi viața i-ar spune doar atât :"Lovești ca o zdreanța!', habar nu am de erau cuvintele lui sau, înțelept fiind, le auzise pe undeva prin lumea largă și le păstrase adânc în inimă pentru a mă ilumina și pe mine. Ar fi trebuit atunci să nu mai risipesc timpul fiind doar un sparring partener pentru viața, lovește slab, lovește în afara regulilor, a lupta cu ea nu îmi făcea cinste și totuși luptam zilnic și pe atunci. Privesc la oamenii din jurul meu, speriați de viața fac provizii. Își construiesc case pe care le umplu cu orice e util, cu provizii și confort, mai puțin cu dragoste și curaj, pentru că pe cât de mare e casa și de îmbelșugate proviziile pe atât de laș e acel om. Îi privesc căutând prin librării cărți, grenade și torpile spirituale cred ei, adăpost sigur de adevăr absolut pe care îl pot opune vieții atunci când îi va lovi, îi văd pe alții cocoșați peste calculatoare căutând în miliardele de pagini web secrete ce încă nu le-a înțeles nimeni. Aceștia sunt însă oamenii cei mai demni, pentru că mai vad și o grămadă de lași ce se îmbracă în vicii, pretinzând apoi că sunt învingătorii acestei lumi, lenea fiind cel mai blamabil dintre vicii, văd o grămadă din ei lipsiți de curajul de a privi viața în fața și a îi spune că lovește ca o zdreanță. Numai un prost ar crede că mintea încețosată de alcool, amețita de manele date la maxim ar încasa loviturile vieții mai ușor.  Privesc la oamenii supraponderali, privesc la oamenii îmbrăcați la moda, privesc la oamenii ce conduc mașini de fița, privesc la oamenii ce înțeleg să meargă numai cu mașina, dacă i-ar întreba cineva, oricine dacă se tem, ar răspunde automat. Toți se tem de ceva, cel care mănâncă în neștire se teme de foame, cel care se îmbracă numai la moda se teme de respingerea celorlalți, toți se tem. Mi-a fost frica atâta vreme, mi-a fost frică să vorbesc temându-mă de ridicol, mi-a fost frica să tac temându-mă să nu fiu catalogat drept oligofren, mi-a fost frica să manânc seara ciocolată  de teamă să nu mă îngraș, mi-a fost frică să iubesc un om liber de teamă să nu plece, mi-a fost teama să nu iubesc de teamă să nu rămân singur....si da..repet obsesiv cuvântul teamă, pentru că fiecare teamă ascundea în ea alta, matrioșkă fără de sfârșit....cerc imposibil de spart. Apoi am încercat sa îmi înving teama de cerc și am sărit, în tridimensionalitate m-am lovit însă de marginea sferei, teama mă izolase ermetic. 

Abia târziu mi-am amintit cuvintele înțelepte ale acelui suflet trimis parcă să mă lumineze și să mă elibereze, viata lovește ca o zdreanța, de ce m-as teme. Zilnic îmi ia atât de multe lucruri, plâng după ele, apoi îmi dau seama că viața plânge mai rău decât o fac eu, mi-au rămas incă atât de multe și mie, ale mele, în vreme ce ea a luat doar pleava, fiind și mai ușoară, eu am rămas cu făina din care îmi pot hrăni sufletul. Am așteptat zorii să încep munca în ziua de azi, am adunat în suflet respectul celor din jur, am scris pentru suflet niște poezii, am mâncat până și ciocolată pe la opt jumate seara, ce sacrilegiu?! Acum aștept viata să mă lovească...a lovit și o văd cum pleacă amărâtă, mi-a furat doar câteva cuvinte urâte aruncate unui furnizor neserios, mă rog am plătit și polițe mai vechi cu acea ocazie, mi-a furat câțiva stropi de transpirație la sala de sport, mi-a furat puțina liniște când m-am privit în oglindă și am văzut cum cearcănele de sub ochi îmi amintesc că timp de patru decenii viața mi-a luat mult mai mult decât a reușit azi. 

Da, viața era un super luptător cândva, nu știam cum sa stau în gardă, încasam pumn după pumn, apoi când eram groggy, când "înger îngerașul meu" ar fi trebuit să arunce prosopul în ring, arbitrul să ne oprească și să numere, orice numai să nu mai primesc și lovitura de grație, ei bine miracolele nu se întâmplau pe atunci, o încasam și pe aia...și viața pleca veselă seară de seară pentru că îmi lua speranța și odihna. Am mers la sala de sport, am practicat tot felul de stiluri marțiale, viata era mereu cu un pumn în fața mea, de fapt eu nici nu mă puteam apăra, darmite să o ating. Acum exagerez, i-am câștigat câteva runde...așa au apărut copiii, așa am învățat să iubesc. Dar după fiecare victorie, parcă mai pizmașa viața ma lovea iarăși. Și niciun antrenor nu a fost capabil să mă învețe cum să câștig runda după rundă, nicio iubire sau satisfacție nu a reușit să întoarcă meciul vreodată. Asta până ce un suflet minunat și înțelept, plin de iubire, a decis să îmi spună marea taina, VIAȚA LOVEȘTE CA O ZDREANȚA. Atât a fost de-ajuns, am mai pierdut o vreme lupte pentru că încă mă temeam. Apoi am știut, în mine însumi a răsărit un gând, acela ca nu voi fi demn niciodată de respectul, prietenia și iubirea acelui om dacă mă mai tem fie și măcar o singură clipă din viață. Acum trăiesc, visez și las vieții să îmi fure atât de puține, ceilalți mă respectă, un suflet nobil îmi este prieten, dar mai presus de toate iubirea-i se revarsă prin cosite lungi și blonde ca un spic. Am înțeles că singura iubire pe care viața nu ți-o poate lua niciodată nu-i cea în care iubiții își împart jurăminte, nu-i cea în care pășesc îndrăgostiți pe alei de vis, nu-i cea în care în care își fac o casa, e iubirea în care nu există temere și suspiciune, în care jurămintele sunt prezumate, în care aleile străjuite de flori sunt infinite și casa e doar pământul întreg învelit de cer. Ce înseamnă un jurământ?! O consfințire a temerii, o ridicare a ei pe cel mai înalt piedestal, recunosc că am jurat la rându-mi pentru că mă temeam că voi greși, că pot fi tentat de alta, iluzorie, ce vreodată îmi va părea mai frumoasă. Acel ce jura credința eterna cuiva, în taina sau în fața unui altar cu popa de rigoare, nu crede în sine, nu crede ca ar putea trăi fără teama că ar greși în suflet, își face din jurământ o vulnerabilă pavăză. Și câte jurăminte nu sunt călcate în picioare până la urmă. Ce înseamnă o plimbare pe o alee?! Pare romantic și frumos, dar cine nu s-a plimbat cu temerea ca aleea aceea înflorită se termină și dă fix într-o parcare aglomerata sau pe un trotuar plin de noroi sau praf după caz, cine nu s-a plimbat cu temerea ca oricât de mult ar zăbovi acolo tot va pleca după o vreme. Ce înseamnă căsnicia și căminul conjugal dac nu o fortăreața a temerii și geloziei, o citadelă în care nu rodește în timp decât teama, suspiciunea și apoi, indiferența. Nu spun ca a jura în suflet dragoste eterna cuiva e greșit, nu spun că a te plimba pe o alee e greșit, nu spun ca a trăi într-un cămin, într-o familie e greșit, spun doar ca cei care au reușit cu adevarat să fie fericiți nu au trăit niciodată teama și gelozia. Atunci când au trăit-o....viata i-a lovit și pe ei, mai tare decât poate o zdreanța și le-a luat mult mai mult decât putea da vreodată. Dar și-au revenit. Ori poate așa cum teama e o iluzie, tot ce se ridică din teama e la rându-i iluzie.

E seara deja, curând vei merge la somn, privește în jurul tău, privește-te în oglindă, deschide fereastra și trage aer în piept, apoi....fă inventarul, vezi de ce te-a tâlhărit astăzi viața. Dacă nu a luat mare lucru, atunci și viața ta a lovit azi ca o zdreanța. 

Nu o lăsa mâine să lovească mai tare, nu o lăsa niciodată să lovească mai tare! Pentru ca nu poate, nimic nu poate....afara de  PROPRIA TA TEAMĂ!!!!